La inceputul evului mediu, in sec IX, arabii au explicat cauza culorii albastre a cerului, stabilind la 80km limita superioara a atmosferei.
In secolele X-XI invatatul umanist tadjic-persan Abu Ali Ibn Sina (Avicena) in ,,poemul Medicinei’’ facea referiri la rolul elementelor atmosferice si a regimului lor anual in definirea sanatatii sau a bolii.
La 1270 englezul Roger Bacon a facut studii de optica si acustica a atmosferei si a pus bazele matematice ale meteorologiei.
In secolele XIII-XIV mayasii aveau in principalele orase, turnuri ale vanturilor, putandu-se aprecia directia si viteza vantului cu ajutorul unei mingi din cauciuc suspendate.
In secolul XIV in Anglia s-au efectuat observatii meteorologice continue, in doua localitati, iar in secolul XV in China a fost reinfiintata o retea pluviometrica extinsa .
Pe linia cercetarii instrumentale a spatiului aerian, vedem ca in secolele XIII-XIV mayasii observau directia si viteza vantului, in secolul XIV englezii au efectuat observatii meteorologice continue in doua localitati, iar in secolul XV chinezii reinfiinteaza o retea pluviometrica extinsa.
In epoca Renasterii odata cu inventarea instrumentelor meteorologice de baza, meteorologia incepe sa se dezvolte ca ramura a fizicii.
La 1500, Leonardo da Vinci concepe planul primului higrometru cu fir de par, asemanator celui utilizat si in zilele noastre. Un termometru suficient de precis, bazat pe dilatarea si contractarea aerului la schimbarile de temperatura, dar fara scala, a fost construit de Galileo Galilei (1597), in 1640 acesta demonstrand experimental ca aerul are greutate.
Isaac Newton a demonstrat ca aerul este compresibil si are greutate. Pe baza experientei lui Evangelista Torricelli (,,parintele barometrului”), in 1643 Vincenzo Viviani construieste primul barometru cu mercur, iar Blaise Pascal (1648) a demonstrat scaderea presiunii cu altitudinea. Observatiile cu aceste instrumente permit elucidarea cauzelor miscarii aerului.
Germanul Otto von Guiericke a inceput in anul 1660 efectuarea de prognoze meteorologice pe baza variatiei presiunii atmosferice.
La 1665 Christiaan Huygens imagineaza prima scala termometrica pe care erau trecute ca repere punctul de fierbere si inghet al apei, iar in 1673 Robert Hooke inventeaza barometrul aneroid.
Dezvoltarea in continuare a meteorologiei este stimulata de progresele inregistrate in domeniul fizicii si de aparitia si perfectionarea altor instrumente pentru observatii meteorologic.
Ciprian