Geografii perioadei moderne

Alexander von Humboldt (1769-1859), naturalist, geograf si calator german. A fundamentat geografia ca stiinta naturala, punand bazele metodelor de observatie aproape la toate disciplinele geografiei fizice. A enuntat principii de baza in geografie: al cauzalitatii, al etajarii verticale si al geografiei comparate. A introdus notiunea de izoterma, a generalizat metoda profilelor si a calculului altitudinilor medii ale reliefului. In lucrarea sa Kosmos – 5 volume, scrisa intre 1845 si 1862 (ultimul aparut postum), Humboldt pune accent pe aspectul fizic al lumii. Individualizeaza diverse ramuri ale geogrfiei fizice: meteorologia si climatologia, oceanografia, glaciologia, biogeografia.

Immanuel Kant (1724-1804) considerat cel mai important filozof al lumii apusene, va avea contributii importante in explicarea dinamicii atmosferice ( geneza alizeelor, musonilor si a devierii vanturilor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului); a dinamicii placilor tectonice ( cutremre si vulcanism).

Karl Ritter (1779-1859), istoric si filosof de formatie, s-a apropiat de geografie prin vocatia sa de profesor si a adaugat la principiile formulate de Humboldt, pe cel al extensiunii spatiale, care se refera la arealul de extindere al unui fenomen. Ritter considera Terra ca suport al activitatii umane. Este considerat primul geograf care introduce elementul uman in ecuatia Geografiei, dand acesteia o accentuata tendinta antropocentrista. Defineste geografia ca stiinta despre Pamant, care incepe sa se ocupe sistematic de raporturile dintre om si planeta. A fost combatut pentru aceasta opinie, deoarece a redus orizontul de studiu al geografiei doar la acest aspect. Conceptiile sale geografice au fost preluate si dezvoltate de catre etnogeograful F. Ratzel.

Friederich Ratzel (1844-1904) geograf, tot de origine germana se ocupa cu studii de etnografie dar reia studiul raporturilor dintre om si mediu natural intr-un sens stiintific restabilind unitatea geografiei. Ratzel a pus bazele antropogeografiei dar este considerat si fondatorul geopoliticii, pornind, uneori, de la principiile determinismului. Aseamana statele cu organismele vii si apreciaza ca fiecare popor are nevoie de un anumit spatiu viatal pentru a supravetui. Ratzel deschide cercetarea geografica spre fenomenul social si statal fara de care demersul geografic nu ar avea sens. Mai mult, autorul german incearca o intemeiere si o explicare din perspectiva geografica a statului, a evolutiei si puterii sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *