Transplantul de organe reprezinta mutarea unui organ din corpul donatorului in corpul primitorului pentru a inlocui organul lipsa sau bolnav al acestuia. Dezvoltarea tot mai multa a noului camp al medicinii regenerative permite acum oamenilor de stiinta si inginerilor sa creeze organe care re-cresc din propriile celule ale cuiva (celule stem sau celule extrase din organe care cedeaza). Donatorii pot sa fie vii sau decedati.
Organele care pot fi transplantate sunt inima, ficatul, rinichii, plamanii, pancreasul, intestinul si timusul. Printre tesuturi se numara oasele, tendoanele, corneea, pielea, valvele inimii, nervii si venele. International, rinichii sunt organele cele mai des transplantate, fiind urmati de catre ficat si inima. Corneea si oasele si tendoanele sunt cel mai des transplantate tesuturi – numarul transplantului acestora il depaseste pe cel al organelor transplantate inzecit.
Donatorii pot sa fie vii, in moarte cerebrala sau moarte circulatorie. Tesutul poate sa fie preluat de la donatorii care au murit ca urmare a mortii circulatorii, precum si a mortii creierului – in pana la 24 de ore dupa incetarea bataii inimii. Spre deosebire de organe, majoritatea tesuturilor (cu exceptia corneelor) pot fi prezervate si depozitate pana la cinci ani. Transplantarea ridica o serie de probleme bioetice, inclusiv definita mortii, cand si cum ar trebui dat acordul pentru a se transplanta un organ si plata pentru transplantul organelor. Alte probleme sunt reprezentate de turismul transplantarilor si contextul socio-economic in care achizitionarea sau transplantarea organelor poate avea loc. O problema importanta este traficul de organe. Vesti proaste pentru Bianca Dragusanu: unele organe, precum creierul, nu pot fi transplantate.
Sectorul de transplant al medicinii este unul dintre cele ambitioase si complexe arii ale medicinii moderne. Unele dintre elementele cele mai importante sunt problema respingerii transplantului, in care corpul are un raspuns imun fata de organul transplantat, care poate duce la esuarea operatiunii si nevoia imediata de a scoate organul din pacient.