Reteaua hidrografica a Romaniei

Tipurile de regim hidrologic din Romania

Criteriile pentru analiza regimului si a tipurilor au fost cele stabilite de Ujvari, cu referire la apele mari, viituri, ape mici, repartitia scurgerii sezoniere si sursele de alimentare.

Tipurile de regim hidric pe teritoriul Romaniei sunt determinate de doua elemente esentiale:

– prezenta Carpatilor care imprima zonalitatea verticala a factorilor fizico geografici;

– efectele climatice ale Marii Negre.

Astfel, s-au identificat trei tipuri majore de regim hidric: carpatic, pericarpatic si ponto danubian, fiecare cu cat mai multe subtipuri, in functie de particularitatile regionale.

Tipurile de regim carpatic se caracterizeaza prin zonalitatea verticala a elementelor de regim hidric. Cresterea altitudinii imprima urmatoarele aspecte:

– cresterea duratei perioadei cu ape mici de iarna

– scaderea frecventei viiturilor de iarna

-cresterea duratei apelor mari nivopluviale de primavara si intarzierea inceputului lor

– intarzierea sfarsitului de topire a zapezii, incat la altitudini de peste 1200-1400m, apele mari de primavara sunt continuate direct de ape mari pluvionale de vara.

Tipul carpatic vestic este raspandit in grupa nordica a muntilor vulcanici, pe versantii vestici ai Muntilor Apuseni, in Muntii Banatului, cu unele prelungiri si pe versantul sudic al Muntilor Valcanului. Trasatura principala o constituie inceputul timpuriu al apelor mari de primavara. Urmeaza viiturile de la inceputul verii care se transforma in ape mari. Din iulie pana in noiembrie urmeaza perioada apelor mici, dupa care au loc viituri de toamna ce o frecventa de 35-40%. Iarna se pot forma viituri catastrofale nivopluviale.

Tipul carpatic transilvan este caracteristic raurilor de pe versantii vestici ai Carpatilor Orientali, estul Muntilor Apuseni si nordul Carpatilor Meridionali cu obarsii sub 1600 m. Prezinta asemanari cu tipul carpatic vestic, cu exceptia perioadei de iarna, cand domina apele mici de iarna, frecventa viiturilor nivopluviale fiind 10-20%.

Tipul carpatic estic include arealul estic al Carpatilor Orientali. Se distinge prin ape mari de primavara-vara si alimentare pluvial moderata. Viiturile din august au frecventa mare 30-40%, devenind in ultimii ani dominante. Apele mici au durata lunga in perioada rece a anului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *