Ce legatura are sarcasmul cu inteligenta? Sa o luam astfel: sarcasmul, in forma sa pura, inseamna sa spui un lucru, dar sa te referi la altul – in general, chiar opusul.
De exemplu, cand am ascultat albumul „Yeezus” a lui Kanye West” m-am gandit „ce persoana modesta”. Evident, eram sarcastic, cand toata lumea stie ca artistul este un egomaniac. Spunand asta, eu si prietenii cu care eram am ras, gandindu-ne la „Kanye West” si „modestie” in aceeasi propozitie.
Asa functioneaza sarcasmul si de aceea este corelat cu inteligenta. E un proces in doi pasi: pentru a detecta sarcasmul, trebuie sa te prinzi nu doar de ceea ce deja se intampla, dar si de aspectele la care se face referire, care lipsesc.
Dupa cum a declarat Richard Chin de la Institutul Smithsonian, sarcasmul necesita o „gimnastica mentala”. Frazele sarcastice, ironice sau satirice impun creierului sa „gandeasca dincolo de forma literara a cuvintelor si sa inteleaga ca vorbitorul s-ar putea sa se refere la cu totul altceva”.
Deci, sarcasmul ne „forteaza” sa gandim cu un pas inainte, notiune cu care oamenii de stiinta sunt de acord. Intr-un experiment au atasat electrozi creierului si le-au monitorizat activitatea (ca raspuns al unor declaratii sarcastice si non-sarcastice), nivelul activitatii electrice a crescut atunci cand subiectii au fost expusi sarcasmului.
Sa ne gandim la abdomene. Daca facem cate 100 in fiecare noapte, in timp, corpul nostru va fi tonificat. Sarcasmul, ca forma de „exercitiu mintal”, functioneaza la fel. De-a lungul timpului, acea munca in plus tonifica si creierul.
Problema este ca nu toata lumea … isi foloseste creierul, existand sanse ca uneori sa te trezesti ca esti singurul care rade. Desi sarcasmul este corelat cu inteligenta si poate fi usor detectat de altii cu aceeasi capacitate, lumea este plina si de oameni care nu-ti vor aprecia spiritul sarcastic.
In momentul in care gasesti pe cineva care reuseste sa se prinda la glumele tale intepatoare si cu dublu inteles, nu-i da drumul. Un asemenea duo este imbatabil.