Ziua pacalelilor este o zi in care oamenii isi fac farse unul altuia, pacalindu-i in diferite feluri, mai simple sau mai elaborate. Astfel de pacaleli pot sa apara si in mass media in aceasta zi si explicate apoi, a doua zi, sau catre sfarsitul zilei de 1 aprilie. Populara inca din secolul al XIX-lea, nu este o sarbatoare nationala, dar este foarte cunoscuta si practicata in Europa, Australia, Canada, Statele Unite ale Americii. si Brazilia.
Cea mai veche asociere intre 1 aprilie si pacaleli apare in cartea lui Geoffrey Chaucer, „Povestirile din Canterbury” (1392). Unii considera restaurarea zilei de 1 Ianuarie ca sarbatorire a Anului Nou ar fi dus la crearea acestei sarbatori, oameni considerand sa-si imparta cadouri si, mai tarziu, glume, insa asta nu explica referintele anterioare.
Obiceiul de a juca farse nevinovate vecinilor sau prietenilor este un obicei recunoscut in toata lumea. Precursori ale Zilei pacalelilor includ festivitatea romana „Hilaria” si festivitatea indiana „Holi”.
Pe langa referirea din opera lui Chaucer, au mai existat referiri catre aceasta sarbatoare de-a lungul istoriei. In 1508, poetul francez Eloy d’Amerval a mentionat „poisson d’avril” (literal, „pestele de aprilie”), fiind o posibila referinta pentru aceasta sarbatoare. In 1539, poetul flamand Eduard de Dene a scris despre un nobil care isi trimitea servitorul dupa comisoane fara rost pe 1 aprilie, iar in 1686 apare prima referire britanica pentru aceasta sarbatoare. Doi ani mai tarziu, pe 1 aprilie, mai multi oameni au fost pacaliti sa mearga la Turnul Londrei pentru a vedea spalarea unor lei.
In Evul Mediu, Anul Nou era sarbatorit pe 25 martie in majoritatea regiunilor Europei; in unele zone din Franta, Revelionul era o sarbatoare de o saptamana, care se termina pe 1 aprilie. Unii cercetatori cred ca sarbatoarea a aparut in urma mutarii sarbatorii pe 1 ianuarie, acestia razand de cei care inca o sarbatoreau pe 25 martie.
Ciprian