Dupa cum stie toata lumea, in China, oamenii nu au voie sa aiba decat un singur copil. Insa ce inseamna exact politica de a avea un singur copil? Se aplica asta tuturor cetatenilor si cum se practica aceasta regula?
Avand o populatie atat de mare si foarte multi oameni impartasind acelasi nume de familie, sa gasesti un prenume unic nu este usor. Acest lucru a dus la aparitia unor prenume ca She Beo, Min Zhu sau Aoyun, care se traduc prin „Securitate”, „Democratie” si „Jocurile Olimpice”, respectiv. Alte variatii includ numerale si simboluri ale computerelor.
In prezent, sunt mai mult de 1.3 miliarde de oameni care locuiesc in China, iar pana acum cateva decenii, familii cu mai multe generatii care traiau in aceeasi casa erau foarte comune – insa, nu mai este cazul. O familie moderna chinezeasca include, in general, doar un barbat, o femeie si un singur copil. Schimbarea in strucura familiei poate sa fie atribuita datorita regulilor impuse de catre guvernul chinez.
Comia Populatiei Nationale si a Planning-ului Familial din China (NPFPC) este agentia guvernamentala care este responsabila pentru reproducerea sanatoasa si metodele de planning familial din toata tara. Ca parte a eforturilor de a ajuns la teluri, organizatia a creat legi si tehnologii referitoare la reperoducere, alaturi de publicitate si campanii educationale. Cuplurile chinezesti sunt limitate la numarul de copii pe care il pot avea potrivit legislatiei NPFPC.
Pana la sfarsitul anilor 1960, guvernul chinez le-a oferit cetatenilor libertatea completa de a decide marimea familiei lor. Sub conducerea lui Mao Zedong, care era de parere ca o China populata va fi o China prospera, cuplurile erau incurajate sa aiba cat mai multi copii cu putinta. Toate programele de planning familial au fost oprite atunci.
Totusi, in anii 1970, multi lideri guvernamentali au inceput sa priveasca explozia populatiei ingrijorati, deoarece avea un impact puternic asupra economiei, resurselor si mediului natiunii. S-a estimat ca intre 1949 si 1976, populatia tarii aproape s-a dublat, de la 540 de milioane pana la 940 de milioane. Pentru a opri acest lucru, politica de a avea un singur copil a fost inceputa de catre noul lider chinez, Deng Xiaoping in 1979, la trei ani dupa moartea lui Mao Zedong. Politica se referea in mod special la cuplurile urbane, mai ales catre oamenii Han, care reprezentau majoritatea etnica a tarii.
Politica de a avea un singur copil se aplica foarte strict pentru oamenii Han care traiesc in zonele urbane ale tarii, grupul reprezentand peste 90% din populatia totala a tarii.
Legea prezinta cateva exceptii. De exemplu, nu se aplica niciunei minoritati etnice. De asemenea, doarece peste jumatate din totalul populatiei traieste in zone urbane, acele familii Han care traiesc in zonele rurale pot sa aplice pentru un permis pentru a avea un al doilea copil, daca primul nascut e fata. Alta exceptie o fac si cuplurile al caror prim nascut are probleme fizice sau psihice. Daca unui cuplu le moare copilul, din oricare motiv, li se permite sa mai aiba unul.
Aceste legi pot sa fie mai usoare in acele provincii ale tarii in care populatia este mai mica decat suprafata arabila de pamant. Daca o chinezoaica are mai multi copii (gemeni, tripleti) poate sa-i pastreze pe toti, fara penalitati.