sens-cuvant

Cum se face ca intelegi sensul cuvintelor din alta limba?

Ai avut vreodata senzatia ca rusesti sa intelegi, instinctiv, sensul unui cuvant dintr-o alta limba, chiar daca nu ai mai vorbit sau nu ai mai auzit acea limba? Exista un motiv stiintific pentru care acest lucru se intampla si are legatura cu modul in care creierul nostru percepe informatia din exterior. De fapt, este posibil ca atunci cand am fost copii, legaturile din creierul nostru au facut ca noi sa fim mai bine adaptati la intelegerea „simbolismului sunetelor”, fata de momentul in care am ajuns adulti, din moment ce incepem sa imbatranim iar capacitatea de a invata o limba straina devine o sarcina foarte dificila, sustine Madhuvanthi Kannan, om de stiinta de la departamentul de Neurobiologie de la Universitatea Yale din Statele Unite.

Ce forma au cuvintele?

Cu toate acestea, cercetatorul sustine ca unii dintre noi au abilitatea de a intelege sensul unui cuvant strain: „Tendinta se aplica si in cazul cuvintelor inexistente. Intr-un test lingvistic, subiectii au gravitat in jurul cuvantului „baluma” pentru a descrie formele rotunjite, in timp ce „takete” a fost un termen mai folosit in descrierea de obiecte ascutie. Daca te gandesti mai bine, se pare ca exista ceva destul de rotunjit la cuvantul „baluma” si ceva ascutit la „takete”. De asemenea, „tobi” pare a fi o alegere potrivita pentru a descrie obiecte mari, in timp ce „kekere” este mai potrivit pentru obiecte de mici dimensiuni. Cu alte cuvinte, dimensiunea este codificata in functie de sunetul cuvintelor”.

Dar, cum se intampla acest lucru? Potrivit Kannan, in simbolismul sunetelor, sunetul unui cuvant este suficient pentru a ne da seama de sensul sau, ca urmare a modului in care mintea noastra este hranita cu sunete. Practic, acest lucru se reflecta in miscarea gurii noastre atunci cand rostim cuvinte individuale. „In domenii cum ar fi mare/mic, simbolismul sunetului se traduce in functie de aspect si dimensiune, ca raspuns la tractul vocal. Atunci cand spunem <grand> (in franceza), de exemplu, gura noastra se misca astfel incat sa imite dimensiunea obiectului la care ne referim, in timp ce atunci cand se spune <petit>, miscarea gurii va fi mai scurta, astfel ca si cuvantul da impresia ca se descrie un obiect mic.”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *