Nu ar trebui sa fie surprinzator ca oamenii cred ca un produs intr-un ambalaj elegant e mai bun decat un produs de o calitate similara care este ambalat intr-o cutie cu un clovn desenat prost si font Comic Sans. De aceea artistii si designerii au un loc de munca, de aceea exista nume de marci. Dar influenta unei etichete asupra gustului este mult mai mare decat ati crede.
In primul rand, s-a facut un studiu care a descoperit ca simpla etichetare a unui tip de mancare – in acest caz, carnat afumat – ca fiind cu un procent redus de grasimi, va face oamenii sa spuna ca nu are un gust la fel de bun ca varianta similara cu grasimi. Mancarea fara grasimi nu a fost folosita deloc in experiment, ceea ce inseamna ca in ambele cazuri, participantii au mancat carnat afumat cu grasime, o mancare pe care probabil au mancat-o de-a lungul vietii si ar fi trebuie sa fie familiara cu ea.
Si mai ciudat, un studiu efectuat in 2002 a descoperit ca simpla adaugare a numelui unei substante pe lista de ingrediente e de ajuns ca oamenii sa o simta in mancarea consumata. Mai exact, au oferit acelasi baton proteic unor oameni din doua grupuri, dar pentru un grup au adaugat cuvantul „soia” pe eticheta (batonul nu continea soia). Grupul care credea ca batonul contine acest ingredient au fost de parere ca nu are un gust la fel de bun. Acestia au fost predispusi de aproape patru ori mai mult ca celalalt grup, sa spuna ca are un gust ciudat, desi mancau acelasi baton.
Aceste rezultate sunt viabile chiar si cand nu se ofera optiuni – acesti subiecti nu au fost intrebati doar daca are gust „rau” sau „bun”. Participantii care credeau ca au soia in batonul proteic s-au plans ca le-a lasat un gust in gura, in timp ce celalalt grup, nu. Tot acestia s-au plans de substanta ca fiind prea granuloasa, spre deosebire de grupul fara soia pe eticheta.
Toate aceste gusturi si senzatii au fost percepute doar pentru ca au asociat soia cu mancarea fara gust. Deci, simpla vedere a cuvantului pe eticheta i-a facut sa creada ca mancarea avea acest gust.
Ciprian