Complexul lui Napoleon este un termen folosit pentru a descrie o conditie psihologica in care persoanele scunde, atat barbatii, cat si femeile ar incerca sa fie mai dominante si mai agresive din punct de vedere social, implicatia fiind ca acest lucru are loc din cauza staturii mici. Termenul mai este folosit pentru a descris persoane care au un handicap, dar isi doresc si/sau reusesc sa compenseze prin alte aspecte din viata lor. Mai este cunoscut si drept “sindromul omului scund” sau “sindromul cainelui mic”. In psihologie, complexul lui Napoleon este considerat un stereotip social cu sens peiorativ.
Dupa cum probabil v-ati dat seama, numele complexului a aparut ca referinta la imparatul Napoleon I al Frantei, deoarece foarte mult s-a considerat ca acesta avea o inaltime mica, iar cuceririle si dorinta sa de putere sunt foarte cunoscute, fiind considerat de unii ca o dorinta de a sa de a compensa pentru statura. Pentru mult timp s-a considerat ca Napoleon nu era inalt, avand doar 1,57 de metri, insa descoperiri ulterioare au confirmat ca acesta ar fi avut, de fapt, 1,68 de metri, considerata o inaltime buna pentru un barbat din perioada istorica in care acesta a trait. Mitul a mai fost consolidat si de faptul ca Napoleon aparea de cele mai multe ori inconjurat de garzile sale imperiale, acestia avand o inaltime peste medie.
Existenta sindromului este dezbatuta. Astfel, un studiu din 2007 in care subiectii (barbati scunzi si barbati cu o inaltime medie) s-au duelat cu bete, unul dintre subiecti fiind lovit anumit peste articulatiile degetului de catre oponent, activitatea inimii fiind monitorizata a descoperit ca, de fapt, persoanele mai inalte si-au pierdut cumpatul mai usor si au lovit inapoi. La polul opus, un studiu realizat de alti oameni de stiinta, dupa, au descoperit ca barbatii cu inaltimea de 1,63 de metri sunt mai gelosi decat barbatii cu inaltimea de 1,98 de metri.